Sănătatea publică şi Societatea "Crucea Roşie", Basarabia

Analele Academiei Române, Seria III, Tomul XXIV, 1941-1942, Bucureşti, 1942

                                        1. Spitalul nou Tighina
                                        2. Spitalul nou Hotin
                                        3. Sanatoriul Bugaz
                                        4. Sanatoriul Vorniceni
                                        5. Pavilion contagioşi Ismail
                                        6. Pavilion chirurgie Cahul
                                        7. -
                                        8. Pavilion contagioşi Călăraşi
                                        9. Pavilion chirurgie Orhei
                                      10. Pavilion contagioşi Reni
                                      11. Pavilion contagioşi Chilia Nouă

Enciclopedia României, Volumul I, Bucureşti, 1938

                                           Crucea Roşie Cahul
                                           Crucea Roşie Bolgrad
                                           Crucea Roşie Ismail
                                           Crucea Roşie Cetatea-Albă
                                           Crucea Roşie Tighina
                                           Crucea Roşie Orhei

Sanatoriul Casei Muncii C.F.R., Bugaz

Primărie, Bugaz

Primăria şi Oficiul local de cură şi turism.

Sanatoriul Ligii naţionale contra tuberculozei, Bugaz

Sanatoriul maritim de tuberculoză osoasă din Bugaz

Construcţia sanatoriului

Mai târziu, tot în perioada interbelică, i s-a adăugat o aripă suplimentară

Aripa suplimentară (interbelică)

Se construieşte

1936

panoramio.com/user/3902670

flickr.com/photos/qwz/tags/zatoka

flickr.com/photos/qwz/tags/zatoka

flickr.com/photos/qwz/tags/zatoka

Locuinţa directorului de pe teritoriul Sanatoriului de tuberculoşi

Locuinţa directorului de pe teritoriul Sanatoriului de tuberculoşi (imagine actuală în alb-negru).

Revista ”Urbanismul”, Mai-Iunie 1938, Bucureşti

Plan de situaţie

Descriere

În anul 1934 arhitectul Angelo Viecelli proiectează sanatoriul maritim de la Bugaz, construit cu finanțarea Ligii naționale contra tuberculozei și inaugurat la 20 iunie 1937 de către Regele Carol al II-lea. Construcția are o formă ușor arcată, care se profilează direct către plaja localității de la Marea Neagră. Ferestrele mari de la fațadă favorizează o bună pătrundere a razelor de soare, permițând astfel bolnavilor să beneficieze la maxim de binefacerile stațiunii maritime. Organizarea sobră și rațională a planimetriei face din sanatoriul Bugaz una din clădirile cele mai interesante din întreaga mișcare modernistă românească.

Imaginile alb-negru sunt din perioada interbelică.

Locaţia